Lasati-ma sa visez!

Cateva cuvinte despre vise... toti imi spun lasa visele fi cu picioarele pe pamant...eu vin si ii contrazic... imi place sa nu pot distinge realitatea de vis... imi place sa ma pierd in acelasi abis... e doar un fel de a privi...acelasi ganduri fumurii... acelasi cadru,alte imagini...aceleasi ganduri,alte randuri... imi place sa rad cand totul imi zambeste... imi place sa adorm cand totul infloreste... imi place sa fiu mereu eu...sa redau intr-un cuvant...acelasi vesnic mormant... undeva unde timpul n-are limita si spatiul intindere... inconjurati de tacere e doar o alta placere... in vis...atractie poate fi relatie...frumos poate fi dureros... e doar un risc reluat in miscari...eronat de adaptari... hmm...sa visam...sau sa discutam? dc sa mai incerc??regret...nu ca ai plecat...nu ca m-ai tradat... regret ca ai luat ce era mai bun din mine... sprerantze moarte...idei arse...ganduri reluate... atat a ramas din acel baiat care l-ai cunoscut... credeai ca ma cunosti... spune-mi acum...ma mai recunosti? in fiecare zi...ma pierd in amanunte... am uitat sa mai trec prin alte unde... stau si ma intreb...dc e asa de complicat? cand totul ar trebui deplasat... ochii nu zaresc decat acel...gest... nu aud decat acele cuvinte repetate.. nu simt decat acele momente retrase... dar acum stiu...stiu cine sunt... nu voi lasa trecutul sa ma conduca... cand propriile forte ma educa... am sa fiu eu cel demult ingropat... ca sa nu raman pe veci uitat... nu voi ramane in loc nici pt tine... nici pt nimeni... merg inainte pt mine...mereu cu capul sus... nu o sa ma pierd in cuvinte... caci acum stiu sa nu cred in dorintze... cred in ce am...cred in ce stiu...