sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Prieten se numeşte omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp sau de loc sau de mod.


Un gand… Un vis... O dorinta… Tristete… Bucurie… Fiecare dintre noi le simte, le traieste si doreste, la un moment dat, sa le impartaseasca. Vrem sa iubim, sa fim iubiti. Si totusi, parca exista ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne da cu adevarat putere, ceva ce nu ne lasa sa ne descurajam, ceva ce ne da, pana la urma, aripi sa visam din nou. Sa fie acest lucru prietenia? Pentru fiecare dintre noi, prietenia inseamna ceva, fiecare ii da valente diferite. Si totusi, pentru cei mai multi, prietenia inseamna, de cele mai multe ori, TOTUL. Prietenia? Un cuvant ce greu poate fi explicat in cuvinte. Prietenia… exprimarea sincera si fara rezerve a gandurilor si simturilor tale in fata unei alte fapturi omenesti, sinceritate totala si dezinteresata in viata launtrica cea mai intima, ca o incercare de retraire in profunda simpatie a unei alte fiinte omenesti. Prietenia face sa nasca, hraneste si intretine cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabila o inima omeneasca. Prietenie este cand persoana care ti-e alaturi accepta sa fie "acolo" pentru tine si la bine si la rau.

Prietenul adevarat e cel caruia ii place sa te vada: care este dispus sa-ti ierte slabiciunile si sa le ascunda de ochii altora, te trateaza cu menajamente cand esti absent, si cu franchete cand esti prezent. Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat obiectiv si fara nici un interes, si aceasta presupune o identificare desavarsita intre cei doi prieteni. Prietenia presupune cel putin doua suflete. O prietenie adevarata trece de interesul material. Prietenul este acela care gandeste pentru tine ca pentru el insusi si care este capabil sa te ajute sa intelegi ca uneori gresesti pentru ca prietenul care esti tu sa se schimbe. O prietenie adevarata este un cerc. Un cerc in care cei doi prieteni se ajuta in viata... sa se rostogoleasca. Cand esti singur, fara prieteni nu poti decat sa mergi...ca barca pe uscat...

Fara sa ne dam seama, de multe ori uitam ca langa noi exista o persoana careia am putea sa-i impartasim gandurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alaturi de noi sau sa ne consoleze atunci cand suntem tristi. De asemenea, de multe ori uitam ca si noi, la randul nostru, reprezentam pentru cineva acelasi lucru. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri… Si totusi… Atunci cand ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce pareau de nerezolvat li se contureaza o rezolvare, sentimentelor ce pareau sufocante li se gaseste alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva langa noi. Cineva spunea ca prietenii reperezinta “a doua familie”, familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar necazurile se injumatatesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai usor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. Prietenia este poate faptul esential al vietii.
Un gand impartasit… un vis implinit… o dorinta traita… tristete alinata… speranta…Prietenia.



"Prietenii adevarati nu vor nimic de la tine, in afara faptului ca vor sa fie langa tine, sa se simta bine in prezenta ta."

Sentimentele vin,se alunga si iar revin.


Ce este sufletul?.Probabil medicii i-ar da o definitie ca fiind organul care te ajuta sa traiesti,insa noi toti ceilalti stim ca sufletul e locul unde se aduna toata sentimentele.Iubire,ura,durere si bucurie,lacrimi si zambete sau oameni ale caror suflete nu le poti uita niciodata.Nu putem defini sufletul in cuvinte,il definim adesea printr-o imbratisare,un sarut sau un te iubesc.Sufletul e tot ceea ce ne inconjoara. Stiu ca nu exista om fara suflet,si stiu ca povestile despre suflet si iubire sunt mereu aceleasi indiferent ca au fost scrise acum 100 de ani sau chiar azi,chiar acum.Probabil fiecare om isi asculta sufletul uneori si asterne pe o hartie alba tot ceea ce simte,pe o hartie sau pe o partitura muzicala,intr-o scrisoare sau intr-un mesaj scris pe telefon.Sufletul e "complex si schimbator".Tind sa cred ca sufletul se schimba odata cu fiecare experienta traita,fie ea iubire,pierdere,durere,bucurie si e complex pentru ca toate aceste lucruri le adunam noi si le lasam in suflet ca mai tarziu sa ne amintim de ele sau de persoanele care ne-au facut sa simtim toate lucrurile acestea.Sufletul e uneori cutia in care ne asezam toate gandurile si toate trairile. Asadar,sufletul e lacasul tuturor sentimentelor,sufletul nu uita,iar prezentul se construieste pe trecut,pe amintiri care vin si pleaca si vin din nou.


Viata se manifesta prin visele pe care ne permitem sa le nutrim, pentru care suntem hotarati sa facem ceva pentru a le implini si de care sa stim sa ne bucuram in fiecare moment. Trebuie sa vrem sa luptam cu temerile noastre, sa avem curajul sa ne recunoastem realele limite, sa stim sa oferim din suflet si cu sinceritate, inainte de a astepta sa primim.

Atat timp cat ne dorim ceva intr-un mod realist, inseamna ca in noi exista viata, ceea ce ne da puterea de a ne atinge scopul, e drept pentru unii e mai greu, pentru altii mai usor, insa totul depinde de cat si ce suntem dispusi sa facem in aceasta directie.

In incercarea de a ne eschiva fata de tot ce „credem” ca nu putem din teama de nereusita sau o oarecare comoditate ne dam noua insine o gama larga de scuze, si din pacate nu vrem sa constientizam ca este modul cel mai trist prin care ne ingustam orizontul propiilor noastre posibilitati, sa nu cautam vinovati pentru nefericirea noastra, si mai degraba sa cautam solutii, acestea sunt de multe ori mai aproape decat ne imaginam.

Cu unii, soarta e mai vitrega, cu altii mai blanda, insa toti avem un drum comun numit viata. Sunt oameni care lupta inzecit pentru o clipa de bucurie, si altii care o primesc pur si simplu insa nu stiu sa o aprecieze, toate lucrurile pe care le pretuim in viata echivaleaza cu efortul depus.

In majoritatea cazurilor cautam exemple de viatza prin comparatie sau un mod de urmat, sa avem o baza de unde sa pornim, cautam o motivatie pentru a avea forta sa mergem mai departe, si totusi, viata e cea mai puternica motivatie posibila.

Existenta alaturi de cei care se bucura si sufera alaturi de noi, care alaturi invatza sa patrunda intr-o lume ce la prima vedere pare mai dura decat in realitate, dar reusesc o data cu noi sa spuna‚’’ am reusit!’’, trebuie sa ne faca sa simtim ca fiecare clipa merita traita. Chiar daca la prima vedere parem „diferiti”, toti avem multe lucruri in care ne unesc, convietuim unii alaturi de altii , dorinte ce ne leaga unii de altii, valori care ne fac sa interactionam unii cu altii.

Lucrul cel mai important e sa ne dorim sa traim cat mai normal cu putinta, sa nu ne lasam doborati de primul obstacol abandonandu-ne totodată si vointa, ci sa ne permitem sa avem vise normale ca toti oameni si sa nu plecam capul, sa avem curajul sa spunem ca suntem stapani pe propiile noastre trairi si sa o credem si noi.

Cristiano Ronaldo..Touch of magic..

Lasati-ma sa visez!


Cateva cuvinte despre vise... toti imi spun lasa visele fi cu picioarele pe pamant...eu vin si ii contrazic... imi place sa nu pot distinge realitatea de vis... imi place sa ma pierd in acelasi abis... e doar un fel de a privi...acelasi ganduri fumurii... acelasi cadru,alte imagini...aceleasi ganduri,alte randuri... imi place sa rad cand totul imi zambeste... imi place sa adorm cand totul infloreste... imi place sa fiu mereu eu...sa redau intr-un cuvant...acelasi vesnic mormant... undeva unde timpul n-are limita si spatiul intindere... inconjurati de tacere e doar o alta placere... in vis...atractie poate fi relatie...frumos poate fi dureros... e doar un risc reluat in miscari...eronat de adaptari... hmm...sa visam...sau sa discutam? dc sa mai incerc??regret...nu ca ai plecat...nu ca m-ai tradat... regret ca ai luat ce era mai bun din mine... sprerantze moarte...idei arse...ganduri reluate... atat a ramas din acel baiat care l-ai cunoscut... credeai ca ma cunosti... spune-mi acum...ma mai recunosti? in fiecare zi...ma pierd in amanunte... am uitat sa mai trec prin alte unde... stau si ma intreb...dc e asa de complicat? cand totul ar trebui deplasat... ochii nu zaresc decat acel...gest... nu aud decat acele cuvinte repetate.. nu simt decat acele momente retrase... dar acum stiu...stiu cine sunt... nu voi lasa trecutul sa ma conduca... cand propriile forte ma educa... am sa fiu eu cel demult ingropat... ca sa nu raman pe veci uitat... nu voi ramane in loc nici pt tine... nici pt nimeni... merg inainte pt mine...mereu cu capul sus... nu o sa ma pierd in cuvinte... caci acum stiu sa nu cred in dorintze... cred in ce am...cred in ce stiu...

Un simplu gand....

Astazi, nu stiu de ce sau poate ca stiu, vreau sa scriu despre iubire, despre acea iubire fantomatica, adevarata ,reala, virtuala, despre iubirea fulgeratoare, tragica, plina de sentimente, de teama, cea in care e implicata violenta, ura, iubirea, cuvantul de netagaduit al lumii...